Pauza de concentrare
Au trecut vreo doua saptamani de cand s-a terminat toata agitatia cu Filmul de Piatra si #priNeamt si in tot timpul acesta am stat un pic mai departe de facebook si blog. E drept, timpul de butonat mi-a cam lipsit, dar nici nu aveam vreo tragere de inima sa mai stau cu ochii in calculator, dupa 9 ore petrecute la birou, facand acest lucru.
Pe de alta parte, mai si primeam mesaje de la unii-altii, “exasperati” ca atunci cand deschid facebook-ul ma vad pe mine si postarile mele, peste tot. Well, tough life, sugar! Da-mi unfollow sau unfriend. Nu ma supar! 
Am intrat in normal (ce-o fi insemnand si asta?!) si am acum un program fix, de care sunt legata moarta-coapta. Am implinit o luna la Eturia si inca nu dau semne ca mi-ar parea rau de acest pas. Stiu ca am spus in mai multe randuri ca daca vrei sa ma omori in cel mai scurt timp, poti sa ma legi de un scaun si sa ma lasi acolo 8-10 ore, dandu-mi de lucru. Sunt inca aici! Si sper sa mai fiu ceva timp (are mama o vorba: nu mor caii cand vor cainii). Toata atentia mea din aceste doua saptamani a fost indreptata doar spre locul de munca si imi doresc sa nu fie in zadar. Chiar imi place ceea ce fac (Product Consultant), iar colegii sunt cei mai tineri, frumosi, prietenosi si zambareti!
Revenind la ideea de inceput, am intrat atat de tare in normal in viata offline, incat am neglijat complet viata online. Dar am zis ca nu ar strica o pauza, chiar daca poate fi daunatoare si ma va scoate din orizontul vostru vizual. Perioada de pauza a coincis si cu o stare de rau fizic, sigur din cauza oboselii si a zilelor intense de la inceputul lunii, dar mai iau in calcul si astenia de toamna. Prea repede am trecut de la pantofi si balerini la ghete si asta m-a enervat rau! Da, e superba toamna, are cele mai frumoase culori si soarele zambeste altfel, insa nu si atunci cand se lasa cu -1 grad.
Am incercat sa devin productiva si in planul hobby-urilor mele, asa ca m-am apucat serios de gentute din hartie… intr-o saptamana am reusit sa termin doua, una dintre ele inceputa cu muult timp inainte de festival, cea de-a doua fiind gata in vreo 4 zile. Mami deja stie “reteta” si ma asteapta seara acasa cu tenculetele de hartie, decupate si lipite cu scoci. Ce norocoasa sunt sa am asemenea ajutor! 
Inainte de a lua pauza m-am trezit cu un mesaj de la frate-miu, intr-o seara, ca am un numar huge de vizitatori unici pe blog. I was like: oh, wow… si? Ce fac cu asta? Cica ar trebui sa ma mentin, insa nu scriu sa fiu intr-un top, ci scriu pentru ca imi place, pentru ca vreau si pentru ca pot! Daca exista si persoane care au un zambetel in coltul gurii in momentul in care dau peste pagina mea, e minunat si multumesc din suflet – inca sunt in cautarea unui cuvant care sa exprime ceva mai mult decat multumire si recunostinta, fiindca niciodata nu vad un “multumesc” drept suficient, indiferent de darul pe care il primesc…
Tot in aceasta perioada, tot al meu fratior (micul geniu) si-a deschis firma pe care o avea in plan de ceva timp. Hip, hip, hooray! Noi suntem Nastasiu.com!
Acestea fiind scrise, va urez o saptamana productiva si soare calduros!