Cu dragoste de Tasuleasa
Weekend-ul incarcat cu evenimentele de la Piatra Neamt s-a sfarsit mai repede decat am fi vrut cu totii. #priNeamt si Filmul de Piatra continua in locuri diferite. Daca am reusit sa ma impart cu succes intre cele doua grupuri atat cat am stat in oras, duminica am fost nevoita sa ma decid cu care dintre ele merg mai departe.
Desi mi-am propus de mai multa vreme sa urc din nou Ceahlaul, nu mi-am putut lasa echipa mea frumoasa din organizarea Festivalului, asa ca am decis sa merg cu ei la Piatra Fantanele, sa invatam si sa petrecem “quality time together”, in raiul Tasuleasa Social, alaturi de voluntarii Tasu, cei mai harnici, seriosi si prietenosi voluntari. Avem un program incarcat in timpul zilei, hoinarind dealurile si padurile de aici (eu putin mai greu), iar seara avem program de filme si foc de tabara! Da! Reusesc si eu, in sfarsit, sa ma uit la filmele din festival!
In timpul in care voluntarii FdP au fost in Padurea Pedagogica, am facut ceva productiv, pentru ca la Tasuleasa nu exista timp pierdut, ci timpul este intotdeauna petrecut cu ceva interesant si educativ. Am stat putin de vorba cu Alin Uhlmann-Useriu, cel care a construit aceasta “lume autonoma” in care toti cei din Tasuleasa Social pun in aplicare toate planurile si dorintele care pot transforma si pastra mediul inconjurator intact, ba chiar de a ajuta natura sa supravietuiasca asa cum si ea ne ajuta pe noi, oamenii.
Am vorbit cu Alin despre dorinta si despre cat de important este sa ai un plan, o viziune in viata, sa gasesti drumul pe care vrei sa il urmezi si sa nu te abati de la el, indiferent cate vipere, cati bolovani, cati “criminali de paduri” vei gasi in calea ta. Daca nu o faci tu, o va face altcineva, pentru ca nimeni nu este de neinlocuit, indiferent despre ce imprejurari este vorba. Dar nu e pacat sa traiesti apoi cu regretul ca poti fi tu unul dintre cei care pornesc de la o mica dorinta si construiesc o lume?
Dupa discutia inspirationala si motivationala am fost 100% convinsa ca vreau si pot sa urc Dealul Tasuleasa (1215m), desi piciorul beteag incerca sa ma traga inapoi. Mi-am dorit foarte mult sa merg cu intreaga gasca in drumetie si am reusit sa fac asta! Mai cu “au”, mai cu “oau”, da-i cu mure, da-i cu apa, am ajuns sus, pe dealul pe care il vad acum prin geamul din fata mea. A apus deja soarele si nu pot face poza, insa voi face un update (asa cum am spus ca voi face si intr-o postare precedenta), in momentul in care Ionut, fotograful despre care am mai scris aici, va finaliza prelucrarea lor.
Pana atunci, va arat doua poze din timpul zilei, cu detalii si frumuseti din curtea Tasuleasa Social (scuzati calitatea, aveam doar telefonul la indemana).
Una dintre regulile de aici este “sa nu ne iubim”… dar nu spune nimeni ca nu putem sa ne indragostim, deci e permis, nu? Si chiar daca nu este, eu oricum m-am indragostit de acest loc, inca de anul trecut. Acum sentimentele cresc 
si e tare placut!