La final de festival. Cu rele si bune
S-a terminat weekend-ul meu plin cu de toate… de data asta si cu un strop de tragedie, drama si romance. Deh, in viata e ca-n filme! Insa mai urmeaza trei zile cu filme, in deplasare.
Incep prin a multumi tuturor celor implicati, desi sunt convinsa ca oricate cuvinte de recunostinta as adresa nu sunt suficiente. Sunt foarte mandra de voi si multumita pentru tot ce ati facut ca lucrurile sa mearga bine. Sunteti copii tare buni, creativi si cu initiativa si va doresc numai succes in viata. Le transmit pe aceasta cale parintilor vostri toate felicitarile mele si sper ca sunt la fel de mandri de voi cum sunt eu.
Astazi, desi am dormit, m-am odihnit si am avut o energie si o dispozitie incredibile dupa ce m-am trezit, m-a dezechilibrat un mic accident, iar tot restul zilei a fost dat peste cap, inclusiv premierea, unde am fost total desincronizata cu restul oamenilor din jur. Eram atat de mandra de panoul pictat de voi, incat reusisem sa o conving pe Andreea Stiliuc de la TVR Iasi sa il cuprinda in cadru, insa vanticelul nu a fost de acord si a trantit placajul peste piciorul meu, razuindu-mi “putin” pielea. Sunt bine, doar putin pansata si vanata, lucruri care imi incomodeaza mersul. Sunt ok! 
Dar voi renunta pentru o perioada la “pantofii galbeni” si raman doar “tipa”.
In urma cu putin timp s-a mai intamplat un lucru care iar a inclinat balanta, insa de data aceasta in partea cu lucruri bune. Am primit un mesaj de la una dintre voluntare, pe care il voi reda mai jos, usor fragmentat, pentru ca este foarte lung. Precizez ca este primul an in care a venit in echipa voluntarilor si s-a implicat enorm, fiind intre persoanele care ma intrebau tot timpul cand ma vedeau daca sunt bine (chiar daca treceam unii pe langa altii de 3 ori in 5 minute).
“Scuze ca iti trimit mesaj la ora asta dar chiar vreau sa iti transmit aprecierile mele pentru ca ai facut tot ce ti-a stat in putere ca acest festival sa iasa minunat […] Sunt foarte fericita ca am avut ocazia sa fiu in echipa de voluntari, am cunoscut oameni minunati si am vazut ce inseamna sa pregatesti un festival (din privinta unui voluntar). Ai grija de sanatatea ta, eu te voi urmari in continuare pe blog si sper sa ne revedem curand. Te pup, mamica a voluntarilor! 
”
Are rost sa mai spun ca m-a pocnit plansul instant? Apoi a urmat un mesaj tare frumos de la un alt voluntar, postat pe grupul pe care am comunicat intens in ultima luna:
“Multe aprecieri pentru Mariuca Nastasiu care coordoneaza asa fain si stie sa se apropie de voluntari! Inca un lucru pe care cei noi trebuie sa il apreciati la Mariuca e ca a fost aici de la prima editie si nu a plecat din echipa, trecand peste toate….greutatile! #tipacupantofiigalbeni #punctulpeI”
Cum sa nu-i iubesti si sa nu-ti doresti sa lucrezi cu asemenea oameni?
Maine ne mutam la Piatra Fantanele cu Filmul de Piatra. Din pacate numarul voluntarilor este mult prea mare si nu avem cum sa ii luam pe toti, desi fiecare in parte a muncit pentru Festival. Noi ii apreciem pe toti si le uram mult succes, sperand ca ne vor fi alaturi si la urmatoarele editii.