“Rezumatul” zilei de vineri
In ultimul timp mi s-a spus zilnic “Mariuca, ce obosita esti!” sau “Oh, Mariuca, ce cearcane ai!”… Habar nu aveam ce sens sa dau acestor aprecieri, asa ca am ales, ca intotdeauna, partea buna si am spus zambind “Multumesc” de fiecare data. Asta inseamna ca oamenii observa ca nu stau degeaba, cum ar putea crede unii.Ziua de vineri a fost atat de incarcata de emotie, asteptare, entuziasm, oameni pe care am asteptat cu nerabdare sa ii (re)vad, incat iata-ma butonand de zor sarmanul laptop, la ora 3, cand e deja sambata.
La 9.30 mi-am luat pantofii galbeni si tricoul verde din dotare si m-am prezentat la cursul care a marcat deschiderea portilor pentru bloggerii #priNeamt. Nu imi bausem cafeaua, insa energia pozitiva debordanta mi-a zis ca nu e nevoie de un surplus de energie. Am schimbat doua-trei vorbe in stanga, am mai aruncat niste zambete in dreapta, insa mi-am pastrat urechile ciulite la lucrurile importante care se prezentau in fata. Cum sunt la inceput de drum intr-un domeniu care nu pot spune ca a fost vreodata prima alegere, turismul, descopar in fiecare zi lucruri tot mai interesante si atragatoare, care ma fac sa imi doresc sa stiu si mai multe.
Din pacate entuziasmul meu legat de acest eveniment nu a durat prea mult si am reusit sa il ascult in totalitate doar pe domnul Florin Barhalescu, cel care a incercat sa ne dea cateva informatii mai pe scurt, insa care au necesitat detaliere. M-am simtit ca in facultate, insa nu la genul de curs in timpul caruia preferam sa merg cu colegele la masa in loc sa ascult “teoria profesorului”, ci genul care te atrage in poveste si de la care poti sa inveti mai mult decat este necesar pentru facultate. Am plecat cu parere de rau imediat dupa povestea de inceput a lui Horia Szabo, Marketing Manager la Conacul Archia, insa Filmul de Piatra ma chema. Iar eu cum sunt mititica si maruntica, nu am avut cum sa ma tai in doua, sa fiu si colo, si colo, pentru ca n-ar fi ramas nimic din mine. Anyway, am ramas cu gandul la Conac si mi s-au lipit ochii de brosurica primita in mapa, incat il trec pe lista cu “must visit” (care, by the way, e foaaarte lunga).
La 12 jumatate mi-am mutat tocurile, cu tot cu fizicul atasat, la Turnul lui Stefan, unde pregatirile erau in toi. Noroc de sclipirea de inteligenta avuta cu o seara inainte, care m-a indemnat sa imi pun o pereche de bascheti in geanta (habar nu aveam, dar cum am scris, a fost doar o sclipire de inteligenta, deci nu m-a tinut mult si normal ca am uitat), astfel am reusit sa alerg pe tot platoul, sa ii fac toate laturile si diagonalele de nu-stiu-cate ori, cu sau fara voluntari alergand in urma mea si incercand sa ma intrebe una-alta.
Si se face ora 15.00, zona se populeaza tot mai mult. Prajituri – avem; bratari – avem; tricouri – avem; entuziasm – peste masura. Apoi vine 18.00 cu piesa de teatru care a marcat deschiderea evenimentului si Fetita cu Chibrituri, un moment despre care eu nu stiam, dar a fost o super-idee.
Si, cum am lipici la copii, m-am relaxat cateva minute cu o bebita superba, cu ochi electrici care m-au facut sa uit de toate.
(Voi reveni cu mai multe poze)
In jurul orei 20.00 cativa voluntari au facut oamenii sa se aseze pe scaune, cu ajutorul vocilor minunate, dupa care s-a bagat in seama subsemnata si a anuntat inceperea proiectiilor. Ajunsesera in zona si bloggerii, insa nu i-am zarit in multimea de oameni, pentru ca incepusem deja sa imi pierd simturile 
Am fugit acasa sa ma imbrac – mami mai avea un pic si ma lua la bataie, cand m-a vazut ca sunt in tricou si fusta si tremur ca varga. Pana m-am intors, programul de la turn rulase in mare parte si a urmat mutarea proiectiilor la caldurica, in singurul cinema din Piatra Neamt, Dacia. A se intelege ca mutarea s-a facut cu tot cu prajiturici, tricoute, voluntari, carora s-au adaugat popcorn-ul si bauturile.
Dupa cateva discutii organizatorice, m-am despartit de Filmul de Piatra si am revenit la oamenii cu care imi incepusem ziua, bloggerii petrecareti. Daca am zis ca ma impart eu cumva si cum de felul meu ma tin de cuvant, asa am facut! Am aflat surprinsa ca 2-3 postari de pe Facebook au avut efect si unii au venit la mine sa imi spuna “buna!” si sa imi zambeasca, si chiar sa isi declare incantarea legata de frumosul meu Piatra Neamt, respectiv de acest proiect facut cu mult suflet (si multe suflete), Filmul de Piatra.
Am avut o zi plina, inceputa cu zambet, traita cu emotie si incheiata cu incantarea ca astazi am facut ceva bun. Sunt tot in acea stare de oboseala despre care am scris la inceput, poate chiar mai obosita, insa e impletita cu incantare si pozitivism, asa ca nu ma deranjeaza.
Somn odihnitor! (ia uite ca s-a facut aproape 4 de cand tot scriu…)