act without expectation – lao tzu
am invatat sa accept moartea, pentru ca nimeni si nimic nu e vesnic.
insa imi e ciuda cand pierd oameni pe care ii iubesc si care imi intorc dragostea… pentru ca raman cu sentimentul acela de goliciune si de durere in piept, de durere in suflet. atunci imi dau seama ca raman, cate putin, tot mai singura.
dar nu-mi pierd gandul bun si dragostea pentru cei care mai sunt inca langa mine, chiar daca uneori imi vine sa le dau cate o palma peste cap, sa ii fac sa inteleaga cat imi sunt de dragi si cat de mult conteaza pentru mine.
iubesc oamenii, chiar daca poate nu sunt iubita in aceeasi masura. imi incerc norocul si ma rog sa le fie altora bine, pentru ca la un moment dat va veni si randul meu. si am invatat sa nu mai astept nimic de la cei din jur, pentru ca astfel voi fi vesnic dezamagita. nu cer, doar ofer: o privire, un zambet, o imbratisare, o inima…
sunt tot mai convinsa ca acolo, Sus, sigur ma iubeste cineva…