zapada nu e pentru Bucuresti
azi dimineata cand am iesit din bloc, am avut un sentiment placut pentru cateva secunde…ningea atat de frumos si era un viscol inecacios, incat am simtit ca m-am intors in timp, ca eram mica, la tara, impotmoliti cu masina undeva in camp si ca a venit tataia cu sania si calul dupa noi…asta a fost pana am calcat intr-o balta si am revenit la realitate.
iarna aici in bucuresti e atat de urata, oricat de frumos ar incerca zapada sa imbrace totul in alb. unde crezi ca e mai sigur sa calci, nimeresti o balta in care iti intra piciorul pana la glezna. iar daca nu ai incaltari impermeabile, e o idee buna cea cu pungile in picioare, peste sosete (eu uitasem de ea). si nici atunci nu e sigur ca o sa scapi fara sa te uzi la picioare si sa ai senzatia aia ca in loc de picioare ai sloiuri de gheata.
acasa zapada parca se depune altfel…acolo nu zici ca iarna e din alt peisaj, ci e si ea “la ea acasa”. n-am avut norocul sa vad prea multa zapada de sarbatori, atunci cand toata lumea s-ar fi bucurat. iar acum, cand am ce vedea, sunt in locul nepotrivit pentru peisajul de poveste. nu sunt un mare fan al iernii si cu atat mai putin al sporturilor de iarna, dar mi-e atat de dor sa ma joc cu zapada si sa ma dau cu saniuta…
perfect de acord cu tine .zapada e facuta pentru zonele de munte …in zona de campie, incurca si iti strica planurile