to sum up…
…nu stiu ce am facut bun anul asta. am avut 2 ani in care balanta a atarnat mai mult cu rele decat cu bune. am pierdut oameni dragi, nu am reusit sa imi gasesc fizic locul undeva, nu mi-au iesit anumite proiecte pe care le-am aplicat…in fine. oricum a trecut si nu mai pot face nimic. si pentru ca speranta moare ultima, singurul lucru pe care mi-l doresc in 2012 e sa fiu sanatoasa si sa-mi mentin pe buze zambetul si in interior atitudinea pozitiva fata de orice/oricine. voi incerca sa vad mai mult partea buna a oamenilor si sa caut o explicatie plauzibila pentru anumite situatii in care sunt pusa. promit sa invat mai bine mimica, gesturile si micro-expresiile pentru a-i intelege mai usor pe ceilalti si pentru a evita persoanele care stiu ca nu imi vor (face) bine. restul dorintelor pentru noul an nu le spun, poate nu se indeplinesc daca le impartasesc 
spun doar ca tin strict de partea profesionala a vietii.
aseara vorbeam cu o prietena si faceam exercitii de memorie…incercam sa ne amintim cat mai multe lucruri. am realizat ca imbatranim 
de la o varsta incep sa te cam lase balamalele (bifat), memoria (bifat), vederea (bifat), auzul (bifat), mirosul si gustul, parul si pielea (inca nu si nu se va intampla curand cu siguranta). am ras cu pofta de amintirile din copilarie, am stat cateva minute uitandu-ne mirate una la alta cand am spus ca prima amintire a mea e de la cateva luni…nu stiu explicatia…apoi am trecut la perioada adolescentei si ne-am adus aminte cum s-au legat cele mai frumoase prietenii (in liceu) care rezista si acum si am reusit sa ne dam seama abia acum cand ne-am indragostit prima data. foarte frumoasa discutie…trust me! 
a fost un fel de analiza a vietii noastre de pana acum 
despre copilarie v-am povestit si voua…sa va povestesc si cum a stat cu indragosteala sigur va citi si el si va zambi macar putin daca nu va rade cu pofta (o ultima fapta buna pe anul asta, mai aduc o schimonoseala din aia placuta pe fatza cuiva )
sfarsitul lui iunie 2008. mai erau vreo 3 zile pana plecam in Germania pentru doua saptamani intr-un schimb de experienta. iesisem la o seara de karaoke cu niste prieteni, dansam, cantam, faceam misto-uri. in timpul unui dans, am vazut un tip care mi se parea cunoscut, nu stiam de unde, dar i-am zambit 
(incerc sa ma abtin sa pun multe semne dar eu ma prapadesc de ras, desi fara motiv veti vedea). a doua zi primesc un mesaj (era moda cu hi5-ul) in care el isi cerea scuze ca a apelat la un mijloc de comunicare atat de banal si utilizat de toata lumea, dar nu voia decat sa-mi spuna ca eram draguta seara precedenta. sweeeeet, nu? era prima data cand un baiat imi facea un compliment si mi se parea foarte ciudat… in fine…eu am plecat dar am tinut legatura. stiu ca in germania trebuia sa ma trezesc dimineata destul de devreme sa plecam la drum pentru a vizita orasele din zona iar eu stateam pana noaptea tarziu pe net si vorbeam cu el erau tare speriati cei din familie ca ma vedeau dimineata cu cearcane si credeau ca sunt bolnava am vorbit toata vara, ne-am vazut de cateva ori si atat. nu a fost nimic intre noi. am incetat brusc ma indragostisem undeva intre primul zambet si primele discutii. vorbeam cate in luna si in stele si era frumos
nu mai vorbim asa des si nu asa cum o faceam atunci. dar cand ne intalnim (intamplator sau nu) ne salutam si discutam frumos si civilizat, ca doi oameni mari ce suntem mai rasare cate un zambet dar nu deschidem subiectul legat de ce a fost.
si gata cu povestile pe anul asta. faceti si voi un exercitiu de memorie de genul asta. va provoc sa va amintiti cand si cum v-ati indragostit prima data daca a fost ceva linistit sau din contra, cu nabadai radeti si simtiti-va bine. fiti adevaratii voi macar azi, daca in restul anului sunteti constransi de imprejurari sa va comportati intr-un anumit fel.
sa fiti frumosi, buni si sanatosi si la anul. sa ne citim cu bine! va pup