(poveste adevarata) pentru toate femeile din viata mea

Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Aug 2, 2010

stiu ca suna ciudat titlul. dar cu atat mai bine. inseamna ca veti citi in continuare.
ma gandesc de foarte mult timp sa public acest articol pe blog dar pana acum am tot gasit altceva de facut (din pacate sau din fericire).
am langa mine rezerva de gogosi si o cafea. gogosi facute de mama mea. iar de cafea tot de la mama stiu. tot ce e legat de lucrurile practice si de viata in general, de la mama stiu: sa cos, sa gatesc, sa calc, sa respect, sa zambesc, sa plang, sa ma rog, sa iubesc etc. ea este prima persoana pentru care (si datorita careia) scriu randurile acestea. dar daca nu ar fi fost mamaia, nu ar fi fost nici mama mea si cu atat mai putin eu. e foarte greu sa scriu despre ea acum. sa-i dea Dumnezeu zile cu sanatate si liniste. nu pot sa scriu mai mult.
mergand mai departe pe crengutele arborelui, ajung la alta femeie pe care nu am cunoscut-o dar fara de care nu as fi existat: bunica mamei, mama lui mamaie, strabunica mea. si acum urmeaza povestioara cu talc (mai mult sau mai putin, pentru cei care pot sa o inteleaga), pe care o stiu, desigur, tot de la mama nu stiu in ce masura au legatura una cu alta, dar sa vedem…

in jurul anului 1900, intr-un satuc din apropierea oraselului Piatra-Neamt, locuia o copila de 12-13 ani, impreuna cu fratii si parintii sai. intr-o buna zi, copila noastra ia calea Bucurestiului si devine “fata in casa” la un mare boier. timpul trecea si ea se facea tot mai frumoasa (deh, moldoveanca) dar isi vedea de treburile pe care le avea de facut. si i-a picat draga boierului. dar era casatorit si in vremurile acelea nu era usor sa iti lasi familia pentru “alta”. unde mai pui ca lumea avea sa il vorbeasca si sa il judece pe la toate colturile. ei s-au iubit si ea a “ramas grea”. pentru a nu-si compromite statutul, boierul i-a dat jumatate din avere si a trimis-o inapoi la Piatra-Neamt. copila, devenita acum femeie in toata regula, si-a luat fratii din satuc si i-a ajutat sa se realizeze in oras. s-a casatorit si a fost o femeie demna si mandra de realizarile ei si nu a plecat niciodata urechea la ce vorbea lumea.

la fel de demna de statutul ei a fost si sora ei – strabunica mea, singura care a preferat sa ramana la viata pe care s-a obisnuit sa o traiasca, la tara. o viata lunga si sanatoasa, in limitele vremurilor de atunci.

am scris acest articol pentru a-mi arata respectul fata de toate femeile din viata mea (rude) care sunt mandre de alegerile si realizarile lor si fericite cu ceea ce le-a fost dat sa aiba.

pentru: mamaie, mama, matusi si verisoare de toate gradele, de sange sau prin alianta.