Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

identitate

Posted by on Oct 17, 2013

Give_people_a_reason_to_remember_my_name_large

blogul meu s-a nascut cand eram inca in liceu si mi-am propus atunci ca oricate schimbari ar “suferi” aspectul lui, un lucru sa nu se schimbe: numele. la inceput toata lumea ma cunostea drept “sora lui Vladut” (ain’t he a smart-ass cutie?), apoi incet-incet au cunoscut-o pe Mutza, iar mai tarziu au recunoscut si numele Mariuca Nastasiu. ce-i drept, cand ma prezint imi spun numele complet si doar cei care ajung pe pagina mea ma stiu si drept Mutza, plus prietenii.

la cursul de social-media din facultate, cand profu’ mi-a zis ca habar n-am ce-i aia adresa de mail pentru ca el n-a prins ideea de domeniu, am inteles eu cum sta treaba cu personal branding si mi s-a inradacinat ideea ca orice s-ar intampla nu voi renunta la a ma introduce Mariuca Nastasiu si atat. inca nu pot sa imi explic de ce unii imi spun ca nu am credibilitate… ma prezint drept cine sunt intr-adevar, nu imi pun o masca si nu joc un rol, nu port un nume fals (asa scrie si in certificatul de nastere) si nu am niciun motiv sa ma ascund de nimeni.

da, am lucrat, lucrez si voi lucra la foarte multe proiecte, dar toate vin si se duc. asa cum multi lucreaza la imaginea si numele firmei pe care o conduc/reprezinta, la fel si eu mi-am propus sa lucrez la imaginea si numele meu. ma asociez cu multe nume, dar nu vreau sa ma identific cu ele, oricat de ignoranta as parea. nu vreau sa fiu “aia de la firma X, habar n-am cum o cheama” sau “tipa care s-a ocupat de evenimentul Y, imi scapa numele”. refuz sa ma bag intr-o oala cu toti ceilalti, tocmai pentru ca nu stau intr-un singur loc. si imi place ca oamenii alaturi de care lucrez imi cunosc intai numele si imediat dupa aceea activitatea profesionala. iar semnatura mea din e-mail e alta, in functie de persoana careia ii scriu – i don’t really like that shit, dar oamenii nu inteleg, asa ca ma impac cu asta pana in momentul in care Nastasiu Inc. va fi un brand de sine statator, inregistrat pe unde trebuie si facut totul ca la carte :)

mi s-a intamplat sa fiu la casa intr-un market din Piatra-Neamt, pregatita sa platesc ce am cumparat, cand am auzit de la casa alaturata “uite-o pe Mariuca Nastasiu, cea cu Filmul de Piatra!” si mi-am zis “da, se poate! chestia asta chiar functioneaza!”, apoi m-am intors catre acea persoana si am zambit.

stiu ca sunt egoista, dar singurul lucru de valoare pentru mine si care ma reprezinta intru totul este numele meu, identitatea mea. de aceea nu voi renunta niciodata la el, la mine, la ceea ce sunt.

Read More

judecata

Posted by on Oct 14, 2013

547158_394021990622293_100000434875458_1408652_847946852_nma intristez grozav cand vad cat si cum judeca toata lumea pe toata lumea, cand vad cat de mult conteaza hainele si bijuteriile si cat de putin lumina din ochi si zambetul de pe buze. pana si sarbatorile si mersul la biserica au devenit imprejurari numai bune pentru rautati.

de exemplu marea sarbatoare care are loc la Iasi de cateva zile m-a dezgustat total. nu merg la biserica atunci si atat cat “trebuie”, merg atunci cand simt nevoia. conteaza cu ce te duci in minte si in suflet, nu ce ai pe cap si pe trup.

o sarbatoare care se vrea a fi o intoarcere catre cele sfinte, macar o data pe an, este de fapt un balci cu baloane, cruciulite fosforescente, kurtos (fiindca suntem romani si e sarbatoare romaneasca), mici si cefe late – pentru ca asta te intampina la intrarea in curtea Mitropoliei. simplitatea si piosenia sunt departe pana si de inaltele fete bisericesti. nu pun la indoiala ce e in sufletele lor, dar imaginea afisata si opulenta sunt la mare distanta de cele sfinte.

nu se satura nimeni de atata superficialitate? sunt toti atat de porniti impotriva nu-stiu-cui, nu stiu nici ei de ce, dar e clar ca ceea ce fac altii nu e niciodata bine. imi sunt atat de dragi oamenii care iti zambesc pe strada daca te vad trist si ingandurat, oamenii care nu fac tot posibilul sa iasa in evidenta si nu vorbesc decat daca sunt intrebati, copilasii care se uita in ochii tai si cu mutrisoarele lor inocente iti aduc aminte ca mai exista fericire si sperante. si stiu, in naivitatea mea, ca oamenii pot fi buni si calzi si pot lasa deoparte falsitatea, egoismul, egocentrismul si ignoranta.

pentru tot ceea ce faci la un moment dat iti vei primi rasplata, fie de bine, fie de rau. eu spun intotdeauna ca astrele se aliniaza in favoarea/defavoarea mea, adica universul reactioneaza la ceea ce fac, deci ceea ce dau, primesc. unele lucruri le fac probabil fara sa imi dau seama si stiu ca sunt si eu foarte rautacioasa daca sunt provocata, dar incerc sa repar asta prin privirile senine si zambetele pe care le ofer celor care-mi sunt dragi, oamenilor pe care ii intalnesc zilnic.

acum judecati-ma!

:)

Read More