Mariuca Nastasiu

Tipa cu Pantofii Galbeni

povestea cutiei

Posted by on Nov 29, 2011

o sa vi se para amuzant, dar e o tema la Tehnici ale Succesului. pe cuvant! :P o joaca de copii: am ajuns intr-o dimineata la seminar, iar pe masa era o cutiuta facuta prin tehnica origami si m-a luat gura pe dinainte “si eu stiu sa fac din asta! stiu si povestea!”. credeti ca am scapat fara sa demonstrez? :)) sa va spun si voua…

a fost odata un barbat foarte sarac. nu avea decat o bucata de pamant…

…iar recolta a fost foarte slaba. doar cateva kilograme de grau, din care omul nostru s-a gandit sa faca o paine mare, mare, sa manance toata iarna…

vecinii din sat au simtit miros de paine si saraci si flamanzi cum erau toti, au batut la poarta barbatului. acesta, milos, i-a lasat pe toti sa se infrupte. dar i-a mai ramas si lui o bucatica…

a doua zi, cum a scos bucata de paine sa o manance, imediat au aparut toti cateii si toate pisicile din sat, latrand si mieunand de foame. barbatul, mare iubitor de animale, a impartit si restul painii. lui i-a mai ramas foarte putin…

incercand sa gaseasca modalitati de a face rost de mancare, omului nostru i-a venit o idee. s-a dus la dulapul cu haine, cu gandul ca ar putea sa le vanda, sa obtina cativa banuti si sa se aprovizioneze pentru iarna. zis si facut…

in dulap gaseste un cojocel…

o pereche de ciubotele…

o pereche de pantaloni…

si un pulover…

dupa ce le vinde pe toate, considera ca are suficienti bani incat sa manance la restaurant o masa copioasa si mai apoi sa mearga sa-si faca proviziile pentru iarna. merge intr-un restaurant luxos, se aseaza la o masa, singur…

si dupa ce mananca bine, bea un pahar cu vin…

dar isi da seama ca uitase portofelul cu banii acasa. fuge din restaurant, se urca in barca si porneste spre casa, sperand sa ajunga la timp inapoi pentru a achita nota de plata.

cand ajunge acasa…

gaseste portofelul…

si daca vrei sa afli finalul povestii, trebuie sa platesti!

Read More

valoarea…

Posted by on Nov 10, 2011

iar mi-a trimis mami un mail simpatic tare!

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:

– Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:

– Vrei să ştii într-adevar?

El raspuse:

 Da!

Atunci ea începu să zică:

– Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase privind. Gîndea, cu siguranţă, că este vorba de bani.

Ea, ştiind ce gîndeşte el, spuse:

– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.

El îşi încrucişă braţele, se aşeză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise:

– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să îşi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu, dar că nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevarată nu va accepta niciodată lîngă ea un bărbat care este extraordinar … dar numai o oră ! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore !

Cînd termină, se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător.

El îi zise:

– Ceri mult.

Ea răspunse:

-Valorez mult !

Read More

de la vis la…realitate in farfurie!

Posted by on Nov 7, 2011

saptamana trecuta am visat-o pe mamaia…ii ceream placinta cu branza. si a zis ca o sa imi faca…si m-am trezit…

in weekend am tras o fuga acasa si mama avea in frigider niste branza dulce (noi ii spunem branza scoapta). am rugat-o frumos sa-mi dea si mie la bucuresti, sa-mi satisfac pofta si sa-mi fac placintele pomenite in vis, pentru ca acasa nu aveam timp nici eu nici ea de “prajiturit”.

azi mi-au venit in minte o gramada de retete de dulcegarii cu branzica…si ce fac? iau la rand toate sertarele si dulapurile din bucatarie sa vad de ce ingrediente dispun. pentru placinte, nu aveam drojdie. pentru placinta cu aluat de pandispan nu aveam suficiente oua. mai aveam o varianta…mi-am amintit de gustul coltunasilor facuti tot de mamaia…nu mai mancasem de cand era ea…

simplu: aluatul – faina, sare, apa, compozitia – branzica, zahar fin, zahar vanilat, oua. din cauza faptului ca nu le am cu masurile si pun de obicei totul dupa ochi, am avut mai multa compozitie decat aluat :D si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana :)) stiu ca m-am cam ales si cu blesteme pentru ca am facut pofta prietenilor de pe facebook :)) dar eu sunt foarte mandra: prima data cand am facut coltunasi si mi-au iesit si frumosi (cu exceptia a 3 care s-au spart la fiert, din totalul de 16) si gustosi! (de papanasi nu discut. a fost prea moale compozitia si nu mai aveam faina s-o mai “dreg” :D )

et voila!

 

Read More
Mariuca Nastasiu