Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

cu cortul “pe casuta”

Posted by on Apr 22, 2011

cand eram mica, priveam apusul din gradina bunicilor. spre sfarsitul verii, cand ziua era din ce in ce mai scurta, soarele se ascundea dupa Muntele Ceahlau. privit din acel unghi, Ceahlaul pare a fi o casuta si spuneam intotdeauna ca mingea de foc a intrat in ea si va fi in siguranta acolo, pana trece noaptea. dar nu-mi puteam explica de ce dimineata rasare in partea opusa.

vremea a trecut, eu am mai prins la minte si mi-am facut curaj sa urc Ceahlaul si sa dorm o noapte sus. am facut o gasca de vreo 6 si am urcat intr-o sambata, tot spre sfarsitul verii. ajunsi sus, ne-am instalat corturile in poiana destinata camping-ului si am fugit la Cabana Dochia, in apropierea careia ne aflam, sa ne incalzim si sa savuram cel mai bun ceai baut vreodata. am vazut apusul si de sus, de pe “acoprisul casutei”. priveam discul portocaliu si ma simteam iar ca in gradina bunicilor. dar acum vedeam ca soarele nu intra in casuta, ci pleca mai departe. noaptea am inghetat din cauza frigului, dar si de teama viperelor care misunau la cativa metri de zona de camping, iar primele raze de soare ne-au dat afara din cort. si am vazut si rasaritul! pentru cateva minute au fost pe cer si soarele si luna. iar de acolo, de sus, se vedeau atat de clar si pareau atat de aproape de noi…dar totul are un sfarsit. ne-am strans corturile, am mai facut un popas pentru mic dejun si minunatul ceai, la cabana Dochia si am pornit spre poale, printre vipere.
nu e cel mai frumos weekend de vacanta. poate altele au fost mai deosebite. dar e amintirea mea cea mai frumoasa legata de munte :)

Read More

opriti timpul…

Posted by on Apr 19, 2011

ma uitam pe niste poze din perioada liceului si am gasit una cam de cand aveam 16 ani, stand langa tabloul cu mine in clasa I :)) si m-a trasnit…anul asta fac 10 ani de la absolvirea scolii primare :) de acum incep sa se stranga ani in urma mea si ajung la sume rotunde.
nu-mi amintesc prima zi de scoala. nu-mi amintesc prea multe din scoala primara. stiu doar ca aveam o doamna invatatoare foarte severa, care nu prea m-a vazut cu ochi buni. ca orice profesor, avea un elev preferat, iar restul eram de umplutura. i-am dat lovitura de gratie cand a aflat ca am intrat la liceu in clasa a V-a. o perioada nici nu imi raspundea la salut pe strada. acum e la pensie. si de fiecare data cand ne intalnim, imi zambeste cald, asa cum ar fi trebuit sa o faca acum 10 ani si vorbim cat nu vorbeam atunci.
sunt tare curioasa sa aflu despre colegi…pe unde au ajuns…daca sunt la facultate…m-am mai intalnit asa prin oras doar cu 2-3 parca…dar sa stam la povesti, nu. cand ajung acasa, am sa ma uit pe albumul de final de clasa a 4-a si am sa ii caut pe toti. poate puneam de-o intalnire asa mititica. la o bere. ca suntem mari acum :P avem voie ;))

Read More

dusmancele – george cosbuc

Posted by on Apr 17, 2011

probabil v-am mai spus ca nu prea ma dau in vant dupa poezii. dar volumul lui George Cosbuc Balade si idile. Fire de tort face parte din copilaria mea si din sufletul meu. poate datorita faptului ca ma regasesc in multe dintre ele si pentru ca evoca lumea satului. am mai postat pe blog poezia “El Zorab”. remember? la putin timp dupa ce tataia a vandut calul. cel alaturi de care am copilarit :) acum cateva zile mi-am amintit de poezia “Dusmancele”. din senin. pentru ca imi place foarte tare finalul “Bogata-si pupa boii-n bot, imbatranind cu boi cu tot”. acum am hotarat sa o si postez aici pentru ca a fost o faza in seara asta care m-a scos din sarite. si care a intarit vorba aia…ca indiferent cat de bun esti, tot vor fi unii care vor incerca sa te traga in jos si sa manance cacat (scuzati expresia dar sunt foarte nervoasa).
enjoy, zic!

las’ ochii, mama, las’ sa planga!
tu-n leagan tot cu mana stanga
mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
natanga!
dar n-am pus doara juramant,
sa merg neplansa in mormant!

nu plang ca mi-e de Leana teama;
de ciuda plang eu numai, mama.
cuvintele ei nu le ieu
in sama,
dar mi-e rusine si mi-e greu,
ca scoala satu-n capul meu.

ea duce sfat din casa-n casa
ca n-am broboade de matasa,
n-am sort cu flori – si daca n-am
ce-i pasa?
n-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
si n-o sa-mi mearga neam de neam.

sta-n drum de vorba cu vecine
si bate-n pumni: – “sa mor imi vine,
auzi tu! sa se prinda ea
cu mine!
stii, ieri, la moara, ce spunea?
ca-s proasta foc si gura rea!

si-auzi! ii umbla-n cap, tu, sora,
s-ajunga ea Lucsandrei nora!
o, mearga-i numele! n-o vezi
la hora?
ce sort! nu-ti vine nici sa crezi;
fa cruce, fa, sa nu-l visezi.

nu l-as purta nici de porunca!
ce poarta ea, alt om arunca.
c-un rand de haine-o vad mergand
la munca,
la joc si hori acelasi rand,
il poarta-ntruna, si de cand!

Lucsandra-i doara preuteasa,
ea-si cata nora mai aleasa,
s-o duca-n bunuri si-n duium
acasa.
ea n-a ajuns, oricum si cum,
sa-si stranga nora de pe drum.

sa-si ieie nora pe-o satana?
ca e saraca si golana;
de ce nu vine ca sa-i dau
pomana?
nu-i casa lor in care stau
si-n casa nici cenusa n-au!”

auzi tu, mama, cate-mi spune?
si-alearga-n sat sa mai adune
si cate porecliri pe-ascuns
imi pune.
de-as sta sa-i dau si eu raspuns,
la cate legi am fi ajuns!

ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
m-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
si daca tac, ii vin calduri
sa moara.
sa vezi tu, mama,-njuraturi!
ca ea cu ma-sa-s zece guri.

cu gura, ma-sa bate-o gloata,
si-i de otrava Leana toata –
mi-ar pune capul sub picior,
sa poata.
dar lor pe plac eu n-am sa mor,
ca n-am ajuns la mila lor.

de foame nu dau popii ortul!
eu iarna singura-mi tes tortul
si umblu si eu cum socot
ca-i portul.
de n-am matasuri, am ce pot,
nici bun prea-prea, nici rau de tot.

ma prind cu ea? Cel Sfant s-o bata!
dar cum ma prind? ea e bogata,
ce haine mi-am facut ca ea
vrodata?
la joc ma poti oricand vedea
cu fetele de sama mea!

ori am vorbit cu dansa glume?
o fac de ras si-i scot eu nume?
ori ies, gatita-n ciuda ei,
in lume?
ii stiu eu focul – ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

dar ce? il tiu legat de mine?
il trag de maneca? ba bine!
el vine-asa, de dragul lui,
cand vine.
eu nu pot usa sa i-o-ncui,
de sta prea mult, eu cum sa-i spui?

sunt eu la urma vinovata,
ca Leana umbla ca turbata
sa-l vada-n casa lor intrand
o data?
si daca lui nu-i da prin gand,
ea blastema de nu-si da rand!

dar poate da ea bobi cu sata!
o fierbe ciuda pe urata,
ca-s mai frumoasa decat ea,
si-atata!
sa aiba Leana-n frunte stea,
nu-i partea ei ce-i partea mea.

ca boii-s buni, bine-i bogata;
dar daca pui flacai odata
s-aleaga dansii cum socot
o fata:
bogata-si pupa boii-n bot,
imbatranind cu boi cu tot!

Read More