scrisoare…
…catre o persoana frustrata, oarecare (exista nenumarate)!
iti multumesc pentru ca ma faci mereu sa ma simt importanta auzindu-te rostindu-mi numele, in cele mai ciudate imprejurari, cand nici nu ma astept sa ma observe cineva. imi pare rau ca nu ai alta ocupatie decat aceea de a asculta tot ce spun eu, de a urmari tot ce fac si apreciez incercarea ta de a ma critica, dar sincer nu consider ca esti persoana calificata pentru a face asta. daca de felul meu tac din gura si nu imi exprim direct nemultumirile, nu inseamna ca sunt pasiva la tot ce se intampla in jurul meu. fii fara grija. odata si-odata, tot am sa explodez, si vai de tine sa fii prin zona! 
(friends know it better) regret si faptul ca ai o parere atat de buna despre propria persoana, cand de fapt in tine se intalnesc majoritatea defectelor 
(pe bune nu vreau sa fiu asa de rea! 
zic adevarul, doar) sa fi fost in locul tau, mi-as masura fiecare cuvintel pentru ca nu se stie cand se poate intoarce impotriva, in cel mai urat mod. de ce te intereseaza atat de mult viata altora? nu o ai pe a ta? consideri ca nu mai e nimic de lucrat la ea? e perfecta? 
imposibil! ia mai lasa tu paiele din ochii celor din jur si vezi-ti de barna imensa din ai tai. e doar un sfat. daca il urmezi, bine! daca nu, tot bine!
inca o data, doresc sa iti multumesc pentru toate vorbele tale aruncate aiurea si iti doresc sa ti se intoarca toate bumerangurile.
cu respect inexistent, o victima oarecare a vorbelor tale