si de ce exista “in an open relationship”? ce-i asta? esti sau nu esti cu cineva si punct. si de ce ar fi complicat? de ce trebuie sa stie toata lumea ca tu iti complici relatia? pastreaza pentru tine macar putin, nu-ti mai expune viata pe tava… gandeste-te ca multi se bucura cand vad ca esti singur si sunt mult mai multi decat cei care se bucura atunci cand ai pe cineva langa tine.

pentru mine, religia si statusul relatiei raman doar pentru mine si cei foarte apropiati. nu trebuie sa stie altii cum decurge relatia mea, cu cine sunt intr-o relatie, analizarea individului respectiv sa se poata face o comparatie, daca o fi bun sau nu pentru mine, daca arata bine, daca are studii…si asa mai departe. si discutiile astea apar indiferent de situatie, pentru ca asa suntem noi romanii, avem de comentat fie ca e bine, fie ca nu e bine. dar ne si place a naibii sa ne aruncam in cusca leului.

eu nici nu am completat rubrica respectiva. voi completa atunci cand voi fi 100% convinsa ca el e “the one” si poate alegerea va fi “married”. pana atunci sa nu-si bage nimeni nasul in viata mea sentimentala cum am patit de exemplu weekend-ul trecut, cand o vecina (si ruda…mai pe departe, asa…) din sat de la tataia mi-a spus “felicitari, sa-l porti sanatoasa”. am zis multumesc, dar am intrebat “pentru ce?”. observase ea un inel pe mana mea si deh…a dat cu presupusul. am lasat-o cum a picat. deci, cum ar veni, sunt logodita incerca sa ma traga de limba si sa ii spun cine e, de unde e, cand e nunta, dar am zambit tamp, am intors spatele si am plecat.

repet…sunt anumite lucruri pe care trebuie sa le mai pastrezi si pentru tine pentru ca nu stii niciodata de unde iti pica vreo bomba si ti se duce totul pe apa sambetei. ok, te iubesti cu cineva si vrei sa urli in gura mare, fa-o! dar nu pe site-urile de socializare! daca nu iti e suficient sa stiti voi doi ca va iubiti si ca sunteti fericiti, iesiti pe strada si plimbati-va de mana in vazul tuturor, sarutati-va si spuneti-va cuvinte frumoase fata in fata si profitati de momentele in care sunteti unul langa celalalt. nu pierdeti vremea declarandu-va dragostea pe net, pentru ca aceea nu mai e dragoste. e un mod de a flutura pe sub nas altora “uite ce-am eu”. si s-ar putea sa fie furat din zbor ce zici tu ca ai.

am avut o durere de suflet care mi-a trecut foarte greu. si nici acum nu stiu cat de vindecata e “treaba”. ai simtit vreodata ca sufletul vrea sa iti iasa din piept, iar tu plangand, ca sa-l impiedici, ti-ai dus mainile impreunate si ai apasat cu putere pe stern, sa il tii acolo unde ii e locul? ai simtit vreodata o durere atat de acuta pornita din piept si raspandita in tot corpul, astfel incat sa-ti amorteasca si pleoapele? odata cu durerea ti se instaleaza si un gol…un “ceva” ce era acolo, acum lipseste…e durerea pe care o simti cand pierzi o parte din tine, o parte din trecutul tau, ce a fost prezent nu cu multa vreme in urma…si nu vrei decat sa fii inteles si lasat cu gandurile tale.

partea cea mai proasta e ca iti amintesti de durerea asta prin care ai trecut, cand primesti o alta lovitura (si nu vorbesc de lovituri in orgoliu si mandrie, de vorbe aruncate aiurea si de priviri pline de dispret). si parca rana pe care o credeai inchisa se adanceste si mai mult si te doare si mai rau si te inchizi si mai mult in tine. dar tot ce trebuie sa faci e sa incerci sa intelegi si sa accepti ca toate lucrurile din lumea asta, vazute si nevazute, vin si pleaca. nu ramane lumea cu nimic, tu de ce ai ramane cu ceva? iti raman doar sufletul si iubirea nemarginita din care ai fost creat si pe care ai descoperit-o sau nu, ai cultivat-o sau nu…

dintre toate durerile, cea a sufletului te sfarseste.

iarna aici in bucuresti e atat de urata, oricat de frumos ar incerca zapada sa imbrace totul in alb. unde crezi ca e mai sigur sa calci, nimeresti o balta in care iti intra piciorul pana la glezna. iar daca nu ai incaltari impermeabile, e o idee buna cea cu pungile in picioare, peste sosete (eu uitasem de ea). si nici atunci nu e sigur ca o sa scapi fara sa te uzi la picioare si sa ai senzatia aia ca in loc de picioare ai sloiuri de gheata.

acasa zapada parca se depune altfel…acolo nu zici ca iarna e din alt peisaj, ci e si ea “la ea acasa”. n-am avut norocul sa vad prea multa zapada de sarbatori, atunci cand toata lumea s-ar fi bucurat. iar acum, cand am ce vedea, sunt in locul nepotrivit pentru peisajul de poveste. nu sunt un mare fan al iernii si cu atat mai putin al sporturilor de iarna, dar mi-e atat de dor sa ma joc cu zapada si sa ma dau cu saniuta…

de cand m-am intors de la Piatra-Neamt tot incerc sa-mi fac timp sa dorm alea 12 ore incontinuu, sa nu ma mai simt atat de obosita. nu mi-a iesit in primele 2 nopti, in ciuda faptului ca inainte de a ma baga in pat am baut cate un plic de theraflu dizolvat in apa fierbinte. cica ar fi si somnifer…am transpirat (si cica e bine, pentru ca iese raceala) dar de dormit si odihnit tot n-am reusit. si nici in urmatoarele nopti, pentru ca ajungeam tarziu acasa si trebuia sa ma trezesc devreme… facultate/proiecte/chestii…si daca tot e sambata, azi mi-a iesit schema. dar cred ca s-a intors raceala. presimt ca tot weekendul voi fi inconjurata de cani de ceai si servetele.

asta ma face sa-mi amintesc de ultima raceala…de anul trecut funny story…locuiam la un pas de aici, in Stefan cel Mare si stateam doar cu frate-miu, eu intr-o camera, el intr-o camera. liniste si pace – exact ce nu-mi trebuie cand sunt racita. i need people care sa-mi ia gandul de la situatia in care ma aflu, de copil neajutorat. raman in pana de servetele. BIG PROBLEM! sa-l trimit pe Vlad? cum sa-l deranjez? ametita, cu ochii rosii si umflati si cu nasul infundat, ciufulita, cu hainele de stat prin casa, ma duc la super-market (aproape). iau o cutie de servetele oarecare si ciocolata. ajung la casa, gagica de-acolo cu o privire blanda, ma compatimeste “nu merita sa plangi pentru el. ce-i al tau o sa vina”…in mintea mea: stai cucoana, la ce te referi? cu mine vorbesti? care EL? ii zambesc tamp, ma uit la ea ca la o ciudatenie, platesc si ies. ajung acasa, ma uit pe cutia de servetele pe care erau desenate cateva inimioare fisurate si scria “corazon roto” (traducere: inima rupta). si am inteles in cele din urma cuvintele de incurajare si bunele intentii ale casierei…mai ales ca mai aveam si ciocolata. si m-a ajutat fatza

acum ar trebui sa ma duc sa fac niste cumparaturi pentru casa. dar cred ca las pe mai tarziu/zilele urmatoare, sa nu se intample la fel nu ca m-ar deranja, chiar ar fi comic rau, dar ar strica magia daca s-ar intampla de 2 ori acelasi lucru

am avut alaturi de noi very special people. si vreau acum sa multumesc din suflet bloggerilor care au fost deschisi invitatiei de a participa si care au scris despre noi si despre rezultatul muncii noastre atat de frumos. multumesc din suflet Anne-Marie, esti o fata cu un suflet mare mare si frumos si ma bucur mult de tot ca am avut ocazia sa ne cunoastem si sa devenim prietene! multumesc Turistu si Andi ca ne-ati fost alaturi si va asteptam cu mare drag si la urmatoarele evenimente!

multumesc scumpilor si harnicilor voluntari care au primit pe toata lumea cu zambete si cu bratele deschise. mai e cazul sa mentionez ca de fiecare data cand ne ciocneam unii de altii pe holurile Consiliului Judetean Neamt, ne luam in brate?

au fost 4 zile minunate. nu cred ca se gasesc cuvinte pentru a exprima ce am simtit noi cand am vazut numarul mare de persoane prezente in sala, plus cele care asteptau pe hol sau pe afara sa se mai elibereze putin.

sunteti geniali!

abia astept sa vad reactiile “fierbinti” ale prietenilor-bloggeri, parteneri FdP, Anne si Turistu`. oameni foarte faini care-mi sunt tare dragi. va primim cu inimile deschise, cu zambetul pe buze si speram sa va placa, sa apreciati efortul depus de noi in incercarea de a va scoate din rutina!

aseara vorbeam cu o prietena si faceam exercitii de memorie…incercam sa ne amintim cat mai multe lucruri. am realizat ca imbatranim de la o varsta incep sa te cam lase balamalele (bifat), memoria (bifat), vederea (bifat), auzul (bifat), mirosul si gustul, parul si pielea (inca nu si nu se va intampla curand cu siguranta). am ras cu pofta de amintirile din copilarie, am stat cateva minute uitandu-ne mirate una la alta cand am spus ca prima amintire a mea e de la cateva luni…nu stiu explicatia…apoi am trecut la perioada adolescentei si ne-am adus aminte cum s-au legat cele mai frumoase prietenii (in liceu) care rezista si acum si am reusit sa ne dam seama abia acum cand ne-am indragostit prima data. foarte frumoasa discutie…trust me! a fost un fel de analiza a vietii noastre de pana acum

despre copilarie v-am povestit si voua…sa va povestesc si cum a stat cu indragosteala sigur va citi si el si va zambi macar putin daca nu va rade cu pofta (o ultima fapta buna pe anul asta, mai aduc o schimonoseala din aia placuta pe fatza cuiva )

sfarsitul lui iunie 2008. mai erau vreo 3 zile pana plecam in Germania pentru doua saptamani intr-un schimb de experienta. iesisem la o seara de karaoke cu niste prieteni, dansam, cantam, faceam misto-uri. in timpul unui dans, am vazut un tip care mi se parea cunoscut, nu stiam de unde, dar i-am zambit (incerc sa ma abtin sa pun multe semne dar eu ma prapadesc de ras, desi fara motiv veti vedea). a doua zi primesc un mesaj (era moda cu hi5-ul) in care el isi cerea scuze ca a apelat la un mijloc de comunicare atat de banal si utilizat de toata lumea, dar nu voia decat sa-mi spuna ca eram draguta seara precedenta. sweeeeet, nu? era prima data cand un baiat imi facea un compliment si mi se parea foarte ciudat… in fine…eu am plecat dar am tinut legatura. stiu ca in germania trebuia sa ma trezesc dimineata destul de devreme sa plecam la drum pentru a vizita orasele din zona iar eu stateam pana noaptea tarziu pe net si vorbeam cu el erau tare speriati cei din familie ca ma vedeau dimineata cu cearcane si credeau ca sunt bolnava am vorbit toata vara, ne-am vazut de cateva ori si atat. nu a fost nimic intre noi. am incetat brusc ma indragostisem undeva intre primul zambet si primele discutii. vorbeam cate in luna si in stele si era frumos

nu mai vorbim asa des si nu asa cum o faceam atunci. dar cand ne intalnim (intamplator sau nu) ne salutam si discutam frumos si civilizat, ca doi oameni mari ce suntem mai rasare cate un zambet dar nu deschidem subiectul legat de ce a fost.

si gata cu povestile pe anul asta. faceti si voi un exercitiu de memorie de genul asta. va provoc sa va amintiti cand si cum v-ati indragostit prima data daca a fost ceva linistit sau din contra, cu nabadai radeti si simtiti-va bine. fiti adevaratii voi macar azi, daca in restul anului sunteti constransi de imprejurari sa va comportati intr-un anumit fel.

sa fiti frumosi, buni si sanatosi si la anul. sa ne citim cu bine! va pup

astazi am stat de vorba cu o persoana extraordinara care face lucruri foarte frumoase pentru cei din jur. vrea sa ofere numai bucurie si pentru asta nu cere nimic in schimb. e un exemplu de urmat si tare frumos ar fi daca ar face si altii la fel, dupa modelul “pay it forward” pe care mi l-a amintit scumpa mea colega si prietena Miruna intr-una din multele noastre discutii.

pentru cei care nu stiu, “pay it forward” este un film in care se promoveaza ideea de a face cate un bine pentru 3 persoane oarecare, iar acele 3 persoane, sa faca la fel, la randul lor, pentru alte trei. asa incercam sa facem o lume mai buna

revenind…aceasta persoana despre care incepusem sa vorbesc se numeste Tudor Dabija, este din Piatra Neamt si este prieten si terapeut (reflexoterapie, terapie bowen, masaj). el nu face bine doar pentru 3 persoane. el face bine oricui. insa nu stiu cat de multi ofera macar putin mai departe. pe langa bucuria pe care o aduce “pacientilor” sai zi de zi, vrea sa faca mai fericite si alte suflete, iar pentru asta are nevoie de putin ajutor:

“Haideti sa facem niste copii bucurosi !
Sa incercam sa le cream o atmosfera de sarbatoare si celor care cuvantul familie are alt inteles decat il stim noi, sa se bucure de un cadou mic, sa fim alaturi de ei acum in preajma sarbatorilor de iarna cand au nevoie de mai multa dragoste si compasiune !
Haideti sa aratam ca ne pasa si de soarta surioarelor si fratiorilor nostri mai mici si defavorizati !
Cadourile vor fi inmanate copiilor Centrului de Plasament Pentru Minori ELENA DOAMNA din Piatra Neamt in ziua de 25 sau 26 decembrie !
Multumim pentru suport !
Donati doar jucarii, dulciuri, rechizite, fructe sau bani cu care sa cumparam cele mentionate.

Donatiile consistente vor fi rasplatite de catre Cabinetul Individual tZEN cu sedinte de Masaj sau Reflexoterapie GRATUITE !!!”

informatii gasiti aici pentru donatii, aici pentru terapie si aici pentru orice

Evenimentul este singurul de gen dedicat exclusiv filmelor produse în România sau Republica Moldova. Iniţiat şi coordonat de regizorul Andrei Dăscălescu, acesta spune că ediţia 3.0 este de departe cea mai prolifică de până acum, cu un record de scurtmetraje înscrise, dar şi cea mai competitivă: “Nivelul filmelor înscrise a fost neaşteptat de bun, semn că din ce în ce mai mulți tineri sunt inspirați să se exprime prin imagini şi sunet. Selecţia este una eterogenă, de la tematică la stilistică și mijloace tehnice” a mai spus Andrei Dascalescu.

Teatrul Tineretului, gazda tradiţională a festivalului este în renovare, aşa că ediţia 3.0 de la începutul lui 2012 se va desfăşura la sala Calistrat Hogaş a Consiliului Judeţean Neamţ. Intrarea la toate programele este liberă, cu excepţia festivităţii de închidere, la care intrarea se face pe bază de invitaţie sau acreditare.

Pe lângă secţiunile din competiţie, evenimentul va mai include concerte (Partizan, URMA, Electric Fence), petreceri cu proiecţii multimedia (Matze și Dan Basu) şi o întâlnire-eveniment cu Draga Olteanu Matei, moderată de criticul de film Angelo Mitchievici. Spectatorii se vor bucura de  secvenţe din filmele cele mai îndrăgite în care actriţa a fost protagonistă.

Filmul de Piatra 3.0 va aduce şi cele mai bune scurtmetraje de la festivalurile prietene Next, Anim’est, ShortsUP şi BIEFF, dar şi filme de groază de la TIFF “Umbre” sau filme pentru copii de la Kinodiseea.

Pe lânga programul oficial, invitaţii şi participanţii se vor mai bucura de mini-evenimente la patinoar şi pe pârtia de schi, de plimbări cu telegondola şi de un concept unic în România: Sauna Party.

Program Filmul de Piatra ediţia 3.0

Joi 5.01

19:30 Filmul de Piatra – START

20:30 OFF COMPETITION 1

21:30 FILME DE PIATRA 1 + Q&A cu realizatorii

Vineri 6.01

16:30 NEXT

18:00 FILMINUTE

18:30 FILME DE PIATRA 2 + Q&A  cu realizatorii

20:30 OFF COMPETITION 2

21:30 Anim`Est

23:00 UMBRE – scurt metraje de groază

Sâmbătă 7.01

11:00 KINOdiseea

16:30 Special: EXTREM! day

18:30 FILME DE PIATRA 3 + Q&A cu realizatorii

20:30 OFF COMPETITION 3

21:30 ShortsUP

23:00 BIEFF

Duminică 8.01

16:30 Special: Draga Olteanu Matei

18:00 OFF COMPETITION 4

19:30 Filmul de Piatra – FINISH

20:30 Concert URMA (intrarea se face doar pe bază de invitaţie)

22:00 FILME DE PIATRA – WINNERS

partea cu semne e importanta pentru ca da, sunt peste tot. si pentru ca da, am inceput si eu sa cred in ele. incerc sa le citesc si sa le inteleg dar nu-mi iese de fiecare data. in ultimii doi ani mi s-au intamplat foarte multe lucruri la care ar fi trebuit sa ma astept, daca e sa stau acum si sa gandesc totul la rece. multi stiti ca sunt tot timpul cu zambetul pe buze, chiar daca sunt rupta de oboseala sau de fapt foarte trista. si asta e de putin timp – de cand am inceput sa constientizez ca nimic nu este intamplator si intotdeauna exista o parte pozitiva a lucrurilor.

v-am povestit ce a patit mama mea in luna mai anul acesta. de atunci sta acasa. de felul ei o fire foarte activa, cand a ajuns in aceasta situatie parca i-a picat cerul in cap. intr-un cuvant, depresie. e absolut normal, din punctul meu de vedere. dar totul are un final care vine mai repede daca nu te lasi complesit de ganduri si griji, sau mai tarziu daca vezi numai partea neagra. vorbesc cu mami in fiecare zi si chiar daca sunt departe de ea fizic, incerc sa ii fiu un sprijin moral, pentru ca in conditiile astea, este tot ce are nevoie.

intr-o zi i-am zis o chestie care nu stiu de unde mi-a venit…probabil a fost concluzia de la una dintre lectiile vietii. uneori ti se intampla lucruri rele pentru a constientiza ca nu ai avut suficienta grija de tine, ca te-au preocupat alte aspecte (partea materiala, partea fizica – doar exteriorul, grija pentru ce fac sau spun ceilalti legat de propria persoana etc) si ca ar fi cazul sa iti porti singur de grija. pentru ca daca nu o faci tu, nu iti ia nimeni locul din punctul asta de vedere.

semne au fost intotdeauna dar nu au fost luate in seama. de-acum stim ce avem de facut si incercam sa gandim de mai multe ori inainte de a actiona. e drept ca in anumite privinte e bine sa te bazezi pe instinct, dar eu consider ca asta este valabil doar cand exista o conexiune emotionala strong intre indivizi sau intre individ si “obiectul dorintei”

a fost odata un barbat foarte sarac. nu avea decat o bucata de pamant…

…iar recolta a fost foarte slaba. doar cateva kilograme de grau, din care omul nostru s-a gandit sa faca o paine mare, mare, sa manance toata iarna…

vecinii din sat au simtit miros de paine si saraci si flamanzi cum erau toti, au batut la poarta barbatului. acesta, milos, i-a lasat pe toti sa se infrupte. dar i-a mai ramas si lui o bucatica…

a doua zi, cum a scos bucata de paine sa o manance, imediat au aparut toti cateii si toate pisicile din sat, latrand si mieunand de foame. barbatul, mare iubitor de animale, a impartit si restul painii. lui i-a mai ramas foarte putin…

incercand sa gaseasca modalitati de a face rost de mancare, omului nostru i-a venit o idee. s-a dus la dulapul cu haine, cu gandul ca ar putea sa le vanda, sa obtina cativa banuti si sa se aprovizioneze pentru iarna. zis si facut…

in dulap gaseste un cojocel…

o pereche de ciubotele…

o pereche de pantaloni…

si un pulover…

dupa ce le vinde pe toate, considera ca are suficienti bani incat sa manance la restaurant o masa copioasa si mai apoi sa mearga sa-si faca proviziile pentru iarna. merge intr-un restaurant luxos, se aseaza la o masa, singur…

si dupa ce mananca bine, bea un pahar cu vin…

dar isi da seama ca uitase portofelul cu banii acasa. fuge din restaurant, se urca in barca si porneste spre casa, sperand sa ajunga la timp inapoi pentru a achita nota de plata.

cand ajunge acasa…

gaseste portofelul…

si daca vrei sa afli finalul povestii, trebuie sa platesti!

azi iti fac munca mai usoara. trebuie sa citesti doar ce scrie mai jos all true!

Gemeni, Treisprezece iunie – Ziua aventurii nebunesti

Persoanele nascute pe 13 iunie sunt cautatori absorbiti de vise nebunesti si aventuri. De obicei, incepand cu anii tineretii, ceea ce au citit sau fanteziile lor le faciliteaza pasiunea de a explora o viata intreaga lumi necunoscute. Aceste aventuri pot implica veritabile calatorii spre taramuri indepartate sau pot fi investigatii in mitologie. Nativii mai evoluati isi realizeaza adesea fanteziile in cadrul afacerilor personale, in domeniul cercetarilor stiintifice sau in arte. Nativii mai putin ambitiosi nutresc dorinte secrete. Desi nu le urmeaza efectiv, astfel de vise dau culoare vietilor lor. Totusi, ei trebuie sa evite acutizarea frustrarii datorita nepotrivirii intre ceea ce vor sa fie si ceea ce sunt de fapt.

Pentru cei nascuti pe 13 iunie motto-ul „ nimic nu este imposibil” ar putea deveni un crez. Ei isi folosesc puterea mintii pentru a triumfa asupra obstacolelor reale si se simt impliniti cand fac acest lucru. Din nou, pericolul pentru anumiti nativi ai acestei zile este ca astfel de triumfuri au loc doar in mintea lor. Aceasta stare ireala le provoaca autoamagire. Totusi, in cazul in care nu sunt scosi din aceasta stare prin confruntarea lor cu realitatea, acesti visatori pot trai astfel ani intregi.

Cei nascuti pe 13 iunie admira persoanele care au curajul sa incerce fapte de eroism – eroi ai trecutului sau prezentului. O astfel de veneratie a eroilor se fixeaza adesea asupra unui personaj. Din nefericire, acest idol creat de nativi isi poate pierde statutul daca se abate de la comportamentul specific unui zeu. Astfel, cei nascuti astazi trebuie sa fie constienti de tendinta lor de idealizare si trebuie sa incerce sa o controleze macar de dragul persoanelor implicate.

Nativii zilei de 13 iunie trec prea des peste sarcinile simple ale vietii pentru ca de obicei sunt cu capul in nori. Ei iubesc calatoriile, alpinismul, mersul pe jos, alergarea – toate formele de miscare si tind sa depaseasca limitele lucrurilor, spatiului si timpului. Din acest motiv, cand sunt legati de rutina muncii intr-o fabrica, la birou sau acasa, ei se pot comporta ca niste captivi tristi.

Nu este o surprinzator faptul ca persoanele nascute pe 13 iunie sunt atrase de pericol si de asumarea riscurilor. Aceasta nu se datoreaza numai pornirilor autodistructive, dar si preferintei pentru activitati de genul planorismului, sporturi de apa sau cataratul pe munti. Aceste activitati le ofera oportunitatea de a se incadra pe o linie periculoasa care implica tehnica si curaj. Ei vor intinde coarda pentru a ajunge la limite posibilului si chiar dincolo de ele.

SFATURI: Urmeaza-ti inima, dar incearca sa te protejezi. Controleaza-ti reactiile fata de ceilalti. Constientizeaza faptul ca si ei pot avea propriile lor probleme. Fa-ti ordine in minte si acasa. Analizeaza ce este posibil si ce nu este la timpul prezent.

PUNCTE FORTE: Mental, Imaginativ, Aventuros

PUNCTE SLABE: In cautarea pericolului, Ireal, Venerator

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:

- Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:

- Vrei să ştii într-adevar?

El raspuse:

- Da!

Atunci ea începu să zică:

- Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase privind. Gîndea, cu siguranţă, că este vorba de bani.

Ea, ştiind ce gîndeşte el, spuse:

- Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.

El îşi încrucişă braţele, se aşeză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise:

- Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să îşi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu, dar că nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevarată nu va accepta niciodată lîngă ea un bărbat care este extraordinar … dar numai o oră ! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore !

Cînd termină, se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător.

El îi zise:

- Ceri mult.

Ea răspunse:

-Valorez mult !

in weekend am tras o fuga acasa si mama avea in frigider niste branza dulce (noi ii spunem branza scoapta). am rugat-o frumos sa-mi dea si mie la bucuresti, sa-mi satisfac pofta si sa-mi fac placintele pomenite in vis, pentru ca acasa nu aveam timp nici eu nici ea de “prajiturit”.

azi mi-au venit in minte o gramada de retete de dulcegarii cu branzica…si ce fac? iau la rand toate sertarele si dulapurile din bucatarie sa vad de ce ingrediente dispun. pentru placinte, nu aveam drojdie. pentru placinta cu aluat de pandispan nu aveam suficiente oua. mai aveam o varianta…mi-am amintit de gustul coltunasilor facuti tot de mamaia…nu mai mancasem de cand era ea…

simplu: aluatul – faina, sare, apa, compozitia – branzica, zahar fin, zahar vanilat, oua. din cauza faptului ca nu le am cu masurile si pun de obicei totul dupa ochi, am avut mai multa compozitie decat aluat si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana stiu ca m-am cam ales si cu blesteme pentru ca am facut pofta prietenilor de pe facebook dar eu sunt foarte mandra: prima data cand am facut coltunasi si mi-au iesit si frumosi (cu exceptia a 3 care s-au spart la fiert, din totalul de 16) si gustosi! (de papanasi nu discut. a fost prea moale compozitia si nu mai aveam faina s-o mai “dreg” )

et voila!

am avut si eu o perioada in care marcam cumva aceasta sarbatoare celtica. a inceput in clasa a 5-a, odata cu ideea profesoarei de engleza de a face o mica serbare cu scenete. totul era facut de noi: texte, costume, decor. ea era dor coordonator. a continuat traditia pana la incheierea gimnaziului. in liceu nu am avut succes cu ideea de a continua sirul serbarilor de Halloween. am mai avut insa ocazii de a ma costuma si a fi altcineva pentru o seara.

dar nu ma mai incanta atat de mult ideea. ma oboseste foarte mult sa vad cum sarbatorile devin atat de comerciale si se impanzesc si se imprumuta de la un popor la altul. ok…globalizare…dar nu se trage nicio linie? de ce oare nu incercam sa impacam si capra si varza? cati stiti ca aceste sarbatori au corespondent si in calendarul ortodox? adevarat, nu corespund datele…dar sa ne adaptam, daca tot vrem sa celebram asemenea evenimente. stiu, nu e ok nici asa, pentru ca e mai fun sa ne distram de Halloween la unison cu globul. right? asa ca hai sa ne “pisicim” si “iepurim” si “dracovim” (pentru ca astea sunt personajele intalnite la tot pasul in serile cu petreceri de Halloween) si sa iesim sa speriem spiritele care isi cauta un trup pentru reincarnare (pentru ca, intr-adevar, un iepuras le-ar speria grozav!).

pentru mine aceasta zi are, din pacate, alta semnificatie. sunt 5 ani de cand nu mai e printre noi o persoana importanta in viata mea, careia i-am pastrat in fiecare an un loc aici. pentru ca atat mai pot face…in perioada vietii au fost diversi factori care poate nu mi-au permis sa ii acord atat de multa atentie si afectiune cat ar fi trebuit. dar viata mea merge mai departe. si acum pot doar sa ma mai rog pentru acea persoana si sa imi amintesc de ea cu drag si cu zambetul pe buze

pe 27 octombrie se da startul inscrierilor pentru editia 3.0 Filmul de Piatra. si cum altfel putem marca aceasta zi, daca nu cu proiectii si invitati care mai de care? avem de toate: filme, djset, vjset si beatboxing live (tipu` e genial. pe cuvant!). unde mai pui ca iti lansam si o provocare? filmeaza cateva secunde de dans pe coloana sonora promo-ului evenimentului:

poti folosi orice parte a corpului tau, o jucarie, un animal sau orice iti trece prin cap! misca(-te) pe ritm, filmeaza cateva secunde si trimite rezultatul la concurs@filmuldepiatra.ro sau pe www.facebook.com/filmuldepiatra.
la evenimentul de joi vom proiecta clipurile primite. publicul va alege castigatorul unei invitatii duble la concertul Jamie Woon din 19 noiembrie!

de retinut: inscrierile pentru competitia din cadrul Festivalului Filmul de Piatra (the big winter edition) se fac exclusiv online, pe site-ul filmuldepiatra.ro intre 27 octombrie si 30 noiembrie. vor fi acceptate scurtmetraje (fictiune, documentar, animatie, experimental si videoclip) realizate dupa 2010 in Romania si Republica Moldova.

prin urmare, ia-ti gasca de prieteni si vino la o seara de film, muzica si zambete, joi 27 octombrie, la ora 20.00 la Atelierul de Piatra #1!  (Atelierul de Productie, Splaiul Unirii 160)

eveniment organizat de Atelierul de Productie si TimeLapsus.ro

aceasta discutie despre negativism a venit intr-un moment excelent. am avut o vara frumoasa dar ciudatica rau…cu multi nervi si lacrimi. iar saptamana trecuta a fost punctul culminant. mi s-au adunat foarte multi nervi, mi s-au trantit in nas unele usi (de ce sa nu recunosc, a mai contribuit si faptul ca trebuia sa plec de acasa si sa ma intorc in acest oras “absolut divin”) si a plutit in aer o tensiune pe care nu am mai suportat-o si la un moment-dat am explodat. destul de urat. dar nu ma pot controla cand deja se umple paharul. am plans, m-am exteriorizat si am analizat problema. si mi-am dat palme singura pentru ca am realizat ca ma consum numai din prostii. iar discutia de la seminarul de ieri mi-a amintit cum e cu gandirea pozitiva. un lucru care  nu ar fi trebui sa-mi iasa din minte. eu oricum eram mereu zambareata si vedeam intai partea buna a lucrurilor, dar de la o perioada am observat ca oricat de pozitiva as fi, lucrurile rele mi se intampla oricum si vin mereu unele dupa altele si ma darama. probabil nu am fost suficient de convinsa ca am o gandire pozitiva. era o melodie cu versuri ceva de genul “if at first you don`t succeed, dust yourself off and try again”. deci voi incerca din nou faza cu pozitivismul!

n-o sa-mi scriu pe pereti (nici din camera si nici de pe fb) sau pe telefon sa fiu cu + dar voi incerca sa ma schimb macar putin

si daca tot am fani in lumea virtuala, cu siguranta sunt cativa si in lumea reala. altfel nu s-ar holba la mine minute in sir atunci cand incerc sa ma simt bine la o iesire in oras. lucru care ma face sa ma simt foarte incomod si imi taie toata pofta de distractie. hai sa adaugam si aratatul cu degetul si susotelile. frate, MA DERANJEAZA!!! ce am facut? am aparut pe vreo pagina de ziar? noul meu iubit e vreun varciulica sau pepica? din cate stiu eu (cea cu mintea ingusta), niciuna dintre variantele de mai sus. si stiu ca cei care se uita ca viteii la poarta noua ma cunosc, dar nu au suficienta vointa sa intre in vorba.

ce sa zic, sunt o mica vedeta…in concluzie, voi discuta cu asistentul meu personal pentru a stabili o zi, o ora si un loc pentru autografe. stay tuned! (sau, ca sa citez si eu pe cineva care m-a citat “tine-ti” aproape!)

dupa mai bine de 50 de ani de la ridicarea si prima sfintire a bisericii din satul copilariei, va avea loc o a doua sfintire, duminica, 2 octombrie.

am facut o mica documentare si vreau sa o impartasesc cu voi. portile bisericii si ale caselor din sat vor fi deschise pentru oricine doreste sa fie prezent la acest eveniment important pentru istoria comunitatii.

         “Cu aproximativ 150 de ani ȋn urmǎ, la poalele dealului Holm, pe malul Zahornei, se ȋntindea un sat de țǎrani rǎzeși, numit Strȃnghi. Boierul pe a cǎrui moșie se aflau casele acestora, a dorit eliberarea terenului, așa cǎ i-a mutat ȋntr-o zona ȋnvecinatǎ, numitǎ “Valea cu soci” sau “Valea socilor”.

         Odatǎ cu mutarea caselor a avut loc și mutarea bisericii din Strȃnghi ȋn noul sat, deoarece țǎranii nu aveau un locaș de cult ȋn care sǎ se roage sau vreun cimitir ȋn care sǎ-și ȋngroape morții. Din cauza faptului cǎ aceasta era o bisericǎ micuțǎ, neȋncapatoare, din lemn, friguroasǎ pe timpul iernii și nesigurǎ ȋn timpul ploilor, ȋn jurul anului 1920, s-a hotǎrȃt construirea uneia noi. Din comitetul decizional au fǎcut parte, alǎturi de preotul Gavriluț: Neculai Movileanu, Anghelache Popovici, Matei Dascălu, Grigore Liciu, Gheorghiţă Movileanu, Constantin Jora, Ermil Secarǎ, Dumitru Melinte, Vasile Melinte, Neculai Diaconu, Gheorghe Melinte, Constantin Melinte, Dumitru Fuioagǎ, Gheorghe Fuioagǎ, Vasile Fuioagǎ, Ion Diaconu și alții. Aceștia au fost și primii care au contribuit la construirea noii biserici.

         Ȋn anul 1925 s-a hotărât amplasarea pietrei de temelie, iar procesul de construcție a durat pȃnǎ ȋn anul 1956. Localnicii au donat fiecare cȃte “un picior” de piatrǎ, adusǎ din stȃnca de la Șerbesti. Între zidari îi amintim pe Caru Zanii şi pe Toader Gheroghiu, căruia i se datorează stilul arhitectural al caselor din sat, cu pridvor şi cămară.

         Până în anul 1938, construcţia a fost numai din piatră. Apoi a început ridicarea clădirii din cărămidă. Toader Ciocodan, un meşter priceput şi cunoscut din zonă, a făcut 50.000 de cărămizi pe islazul satului Soci, pe care localnicii   le-au cărat apoi la biserică. Cu toate greutăţile razboiului, construcţia bisericii a înaintat, iar în anul 1941 s-a făcut acoperişul din tablă. După 1950, a venit în sat meşterul Constantin Mihăilescu. El a ridicat şi pictat catapeteasma şi a construit din cărămidă bolta şi turnul-clopotniţă, acoperit şi el cu tablă. Deşi nu era sfinţită, din 1952 au început să se ţina slujbele în noua biserică, iar morţii au început să fie îngropaţi în curtea bisericii în noul cimitir, mai tarziu, în anul 1977. Dar, în continuare există săteni care au locul de veci al bunicilor sau al părintilor în vechiul cimitir şi încă mai au loc înmormântări şi acolo.

          În anul 1956 construcţia a fost finalizată şi s-a făcut sfinţirea noului locaş de cult din satul Soci, pe data de 18 august, de către Preasfinţitul Teofil – Episcop de Roman. Din anul 1956 până în 1983, preot paroh a fost Eugen Grigoriu, iar din 1983 până în 2006 slujitor a fost preotul Neculai Văideanu.

          Pe timpul pastoraţiei părintelui Văideanu, s-a construit casa prăznicară,   s-au sculptat strane noi, iar biserica a fost pictată atât la interior cât şi la exterior, în cele 47 de ocniţe cu sfinţi, de către pictorul Alexandru Muraru. Totodată, a fost turnat şi un nou clopot. Cel din vechea biserică, se spune că era foarte mare şi avea o rezonanţă foarte bună, dar s-a fisurat şi nu mai suna la fel de bine, aşa că a fost topit pentru a se turna un altul. Noul clopot se află în turnul bisericii de aproximativ douăzeci de ani. Toate acestea au fost realizate cu ajutorul sătenilor. Din comisia parohială au facut parte: Vasile Liciu, Iorgu Melinte, Gheorghe (Gogu) Movileanu, Mihai Fuioagă, Gheorghe Fuioagă, Petru Jora, Laurenţiu Melinte şi alţii.

          Biserica din satul Soci poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, iar actualul preot paroh este Ionuţ Hulpoi, din noiembrie 2006. În ultimii ani s-au efectuat lucrări de modernizare a sistemului de încălzire, prin montarea unei centrale termice pe combustibil solid, odată cu instalarea de calorifere nu doar în biserică, ci şi în casa prăznicară. S-a realizat racordarea la reţeaua de apă curentă, au fost reamenejate aleile de acces, s-a îmbunătăţit izolarea termică a bisericii prin montarea de parchet laminat. O parte dintre obiectele bisericeşti au fost reînnoite prin donaţiile făcute de enoriaşi. De asemenea s-au făcut modernizări şi în casa prăznicară prin dotarea cu mobilier de bucătărie, aragaz cu butelie, veselă nouă şi altele.

          Situat aproape de ieşirea din sat spre Bordea, locaşul este înconjurat de brazi, oferind o stare de linişte şi izolare faţă de agitaţia şi grijile cotidiene. Satul Soci este un loc potrivit pentru descoperirea trecutului glorios al Moldovei, datorită faptului că se află în apropierea Văii Albe, unde istoricii spun că Ştefan cel Mare şi Sfânt a luptat cu turcii (există şi o mică fântână săpată de voievod). Oamenii locului sunt mândri de trecutul zonei, astfel se explică şi faptul că în una din ocniţele exterioare ale bisericii, unde sunt pictate chipurile a 47 de sfinţi, se află şi chipul Domnului Moldovei. De altfel, chiar numele comunei căreia aparţine satul, este Ştefan cel Mare.”

gata cu vacanta! am luat o pauza prea mare de la dadacitul blogului. vine toamna, mergem la gradinita…si cum sa incepem mai bine daca nu cu un eveniment de toata frumusetea, in care punem inima de la inima si mana de la mana sa iasa ceva frumos?

Filmul de Piatra 2.5 va asteapta de vineri, 2 septembrie, pana duminica, 4 septembrie, pe terenul de sport al Colegiului National Calistrat Hogas, cu o cafenea pe roti, concurs, muzica, targ de hand-made si, evident, cu filme!!! iar duminica seara ne mutam pe Cozla! plimbarea cu gondola e din partea casei! vino la intalnirea cu prietenii tai care iti incalzesc serile de toamna! miau!

informatii gasesti si aici sau aici