cum e unii, dom`le…

precizez de la bun inceput ca toate greselile sunt intentionate si imi cer scuze daca de data aceasta limbajul utilizat e…diferit

pentru ca suntem in “luna iubirii”, cand totul in jur e roz, pufos, cu fundite, inimioare si sclipici (se pare ca avem nevoie de zile speciale dedicate lui cupidon, desi toti suntem ipocriti si spunem ca ne oferim si celebram dragostea in fiecare clipa), am zis sa scriu si eu ceva legat de tema asta, o faza care ma scoate din sarite de o buna perioada de timp. da, frate. oi fi eu irascibila tot timpul pentru ca mereu ma enerveaza ceva. dar de`aia mi-am facut blog
exista niste… “specimene” care m-au confundat cu un consilier in de`ale amorului. mi-au trimis mesaje plangandu-se ca nu stiu ce sa mai faca sa le fie pe plac iubitelor, ca sunt fitoase, ca nu le convine una, ca nu le convine alta. asa…bun…si?!?! eu ce treaba am? mergi, cretinule, de vorbeste cu ea, nu cu mine. ca nu v-am supervizat relatia de cand era inca o celula. de ce crezi ca se spune ca cel mai important element intr-o relatie e comunicarea? chiar e nevoie sa precizez ca e vorba despre comunicarea dintre cei implicati efectiv (si afectiv ) in relatia respectiva?
pai, mai istetule, cand te-ai dus la ea cu un suc (cu vodka), prima data, se te observe si pe tine – tantalaul din coltul linistit al petrecerii – nu ti-a trecut prin minte ca poate fata prefera apa plata? sau ca va fi curioasa cu ce masina o duci acasa? ori ce cadouri ii vei oferi in fiecare an cand sarbatoriti N ani de relatie, valentine`s day, dragobete, mos nicolae, mos craciun, revelion, ziua ei (si ziua ta, cadourile tale vor fi impartite la 2) etc? daca te-ai fi gandit “oare o sa fac fatza?” era alta mancare de peste acum. dar nu. tu, ca blegul (sau cocosul), cu penajul inainte.
prima data cand mi s-a plans un tantalau, i-m zis sa faca ce simte. era vorba ca fata a mai cautat si in alte parti…cadouri. si el, dezamagit pana in maduva oaselor, pentru ca era a nu-stiu-cata-oara, era “confuz” astepta probabil un sut in fund sa-si faca vana sa o trimita la plimbare, fara masina lui. si i-am zis (scris) ce voia sa auda (vada). dar bravul nostru cavaler ce a facut? a fost induiosat de privirea ei pisicoasa si ca de fiecare data, a primit-o iar. pentru a nu-stiu-cata-oara+1.
si restul au facut la fel. s-au plans, s-au descarcat, au vrut un sfat, eu – afurisita si deja plictisita de tema de discutie impusa – le dadeam solutia drastica dar cea mai sanatoasa in astfel de cazuri (parerea mea, parerea mea! hic!). nu cred ca le-am zis vreodata sa le platesca folosind aceeasi moneda humm…good idea pentru data viitoare (daca o mai fi, dupa ce postez asta).
pentru o idee generala, cele care i-au pus pe baietii suferinzi in situatia de a cere sfatul meu (cea mai mare tampenie ever, pentru ca nu-mi place sa primesc sfaturi, in consecinta, nici sa dau sfaturi!) sunt ipocritele care de fata cu “iubi” sunt numai lapte si miere si cele mai cuminti, dorind ca toata lumea sa le vada drept “iubita/sotia ideala” si declara convingator “eu nu sunt geloasa, pentru ca am incredere in iubitul meu!”. ete fas. el recunoaste – e gelos, pe buna dreptate (nu-si da seama ca are si de ce). vorba aia…cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa. dar cand pisica e acasa? se rezolva, soarecii joaca pe alta masa, sau pe mai multe mese

consilierul in dragoste cel mai (ne)priceput si (ne)indicat, mutza!
va pupa, mama! iubitzi-va putin si bun, nu mult si rau