dusmancele – george cosbuc
17 Apr
probabil v-am mai spus ca nu prea ma dau in vant dupa poezii. dar volumul lui George Cosbuc Balade si idile. Fire de tort face parte din copilaria mea si din sufletul meu. poate datorita faptului ca ma regasesc in multe dintre ele si pentru ca evoca lumea satului. am mai postat pe blog poezia “El Zorab”. remember? la putin timp dupa ce tataia a vandut calul. cel alaturi de care am copilarit
acum cateva zile mi-am amintit de poezia “Dusmancele”. din senin. pentru ca imi place foarte tare finalul “Bogata-si pupa boii-n bot, imbatranind cu boi cu tot”. acum am hotarat sa o si postez aici pentru ca a fost o faza in seara asta care m-a scos din sarite. si care a intarit vorba aia…ca indiferent cat de bun esti, tot vor fi unii care vor incerca sa te traga in jos si sa manance cacat (scuzati expresia dar sunt foarte nervoasa).
enjoy, zic!
las’ ochii, mama, las’ sa planga!
tu-n leagan tot cu mana stanga
mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
natanga!
dar n-am pus doara juramant,
sa merg neplansa in mormant!
nu plang ca mi-e de Leana teama;
de ciuda plang eu numai, mama.
cuvintele ei nu le ieu
in sama,
dar mi-e rusine si mi-e greu,
ca scoala satu-n capul meu.
ea duce sfat din casa-n casa
ca n-am broboade de matasa,
n-am sort cu flori – si daca n-am
ce-i pasa?
n-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
si n-o sa-mi mearga neam de neam.
sta-n drum de vorba cu vecine
si bate-n pumni: – “sa mor imi vine,
auzi tu! sa se prinda ea
cu mine!
stii, ieri, la moara, ce spunea?
ca-s proasta foc si gura rea!
si-auzi! ii umbla-n cap, tu, sora,
s-ajunga ea Lucsandrei nora!
o, mearga-i numele! n-o vezi
la hora?
ce sort! nu-ti vine nici sa crezi;
fa cruce, fa, sa nu-l visezi.
nu l-as purta nici de porunca!
ce poarta ea, alt om arunca.
c-un rand de haine-o vad mergand
la munca,
la joc si hori acelasi rand,
il poarta-ntruna, si de cand!
Lucsandra-i doara preuteasa,
ea-si cata nora mai aleasa,
s-o duca-n bunuri si-n duium
acasa.
ea n-a ajuns, oricum si cum,
sa-si stranga nora de pe drum.
sa-si ieie nora pe-o satana?
ca e saraca si golana;
de ce nu vine ca sa-i dau
pomana?
nu-i casa lor in care stau
si-n casa nici cenusa n-au!”
auzi tu, mama, cate-mi spune?
si-alearga-n sat sa mai adune
si cate porecliri pe-ascuns
imi pune.
de-as sta sa-i dau si eu raspuns,
la cate legi am fi ajuns!
ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
m-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
si daca tac, ii vin calduri
sa moara.
sa vezi tu, mama,-njuraturi!
ca ea cu ma-sa-s zece guri.
cu gura, ma-sa bate-o gloata,
si-i de otrava Leana toata -
mi-ar pune capul sub picior,
sa poata.
dar lor pe plac eu n-am sa mor,
ca n-am ajuns la mila lor.
de foame nu dau popii ortul!
eu iarna singura-mi tes tortul
si umblu si eu cum socot
ca-i portul.
de n-am matasuri, am ce pot,
nici bun prea-prea, nici rau de tot.
ma prind cu ea? Cel Sfant s-o bata!
dar cum ma prind? ea e bogata,
ce haine mi-am facut ca ea
vrodata?
la joc ma poti oricand vedea
cu fetele de sama mea!
ori am vorbit cu dansa glume?
o fac de ras si-i scot eu nume?
ori ies, gatita-n ciuda ei,
in lume?
ii stiu eu focul – ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?
dar ce? il tiu legat de mine?
il trag de maneca? ba bine!
el vine-asa, de dragul lui,
cand vine.
eu nu pot usa sa i-o-ncui,
de sta prea mult, eu cum sa-i spui?
sunt eu la urma vinovata,
ca Leana umbla ca turbata
sa-l vada-n casa lor intrand
o data?
si daca lui nu-i da prin gand,
ea blastema de nu-si da rand!
dar poate da ea bobi cu sata!
o fierbe ciuda pe urata,
ca-s mai frumoasa decat ea,
si-atata!
sa aiba Leana-n frunte stea,
nu-i partea ei ce-i partea mea.
ca boii-s buni, bine-i bogata;
dar daca pui flacai odata
s-aleaga dansii cum socot
o fata:
bogata-si pupa boii-n bot,
imbatranind cu boi cu tot!

