am nervi

si sunt cam multi. pachetele, pachetele. am fost cu mama la cumparaturi, aici, la o aruncatura de bat, in singurul super-market de “Doamne-ajuta” din Piatra-Neamt, Kaufland. si dupa 2 zile de stat in casa (health problem) m-au lovit fix in moalele capului: valul de caldura si cretinatatea venita, vezi draga, din strainataturi. si cica din vest, acolo unde se zice ca e lumea civilizata. ei ash… mai civilizati de-atat sunt si cei din jungla.
si-au luat romanii nostri, sa-mi fie cu iertare…italienii nostri, mai bine spus, toate kilele de haur, randul de toale albe si galosii de cauciuc si andiamo la cumparaturi, e? vai, sa nu uit de ochelarii de soare cu insemnele gucci, armani, D&G, LV sau care mai sunt, ca e lumina prea puternica in magazin si le strica vederea! iau ei frumos doua cosuri de la intrare: in primul isi urca cei 3 plozi de 7, 8 respectiv 9 ani si al doilea cica e pentru cumparaturi. cum intra, imediat pe stanga, legumele si fructele. ca sa nu ii incurce cat se plimba printre randurile cu bunatati, lasa cosurile la margine, pe unde in mod normal se circula intens. plozii strigau care mai de care “maaa` voglio banane!”, “uva!! uva!!” (ce naiba inseamna?!) si nu m-am mai chinuit sa mai retin ce mai doreau inimioarele celor mici. intre timp, parintii se ghiftuiau cu piersici, caise, struguri, banane, ca la ei acasa! dar sa puna ceva in cos, pauza. si nimeni nu le zicea nimic. ba mai mult, i-au urmat si altii iar copiii strigau disperati ca vor si aia si aia. asa da parinti! model, ce mai?
totul pe sistem “am venit aicisha sa vedem si noi aicisha ce se intampla aicisha…”.
ne-am facut loc pe langa cosurile lasate la voia intamplarii si printre oamenii foarte interesati de pretul cartofilor, dar care nu intelegeau ce scrie pe eticheta, daca pretul e in euro sau in lei si am mers mai departe, luand in viteza de pe rafturi ce aveam de cumparat, incercand sa ajungem cat mai repede la casa. dar mi-a fost dat sa ma impiedic de alte cosuri goale si de alti hetalieni, frantzuji, spanioliti si ce neamuri mai erau pe acolo, care s-au intalnit cu vechi cunostinte si s-au proptit in mijlocul culoarului pentru a povesti cat de bine si de civilizat e in strainatate. pai si de ce n-ati ramas acolo, fratica, daca tot era asa de bine si de civilizat? civilizati eram si noi, cat de cat, pana sa veniti voi cu aerele voastre de boieri. v-ati ajuns! asa de bine ca va e scarba de locul in care v-ati nascut si va plangeti, dar tot acasa veniti. ma abtin sa mai spun ca nu mai stiti nici limba romana. am si eu rude si cunostinte plecate si in italia, si in germania, si in cipru, si in america. dar nu se poarta asa cand vin acasa pentru cateva zile. dar se pare ca unora li s-a urcat la cap binele de care au dat si se cred buricul pamantului.
…daca stau bine sa ma gandesc, asa e romanul. se plange de orice. daca ii e rau, vai cat de rau ii e. daca ii e bine, de ce vecinului ii e mai bine decat lui? multumiti-va naibii cu ce aveti si pretuiti-va sanatatea. ca puteti sa aveti toata lumea la picioare daca nu aveti sanatate si un pic de omenie. stiu ca am scris randurile astea degeaba si nu le vor citi persoanele potrivite (care probabil nici nu stiu sa citeasca) dar macar am incercat…