m-a atentionat cineva astazi ca nu mai scriu asa des (aceeasi persoana mi-a refuzat si invitatia la cafea/ceai pe motiv de “bad timing”). daca erai cititor fidel asa cum sustii, stiai ca nu scriu decat atunci cand simt nevoia! 
postul asta era oricum programat de ceva vreme, deci nu m-ai determinat tu sa-l scriu, asta asa…sa nu te umfli in pene 
sunt tare fericita ca am venit acasa. mi-a fost dor de multe persoane, locuri si lucruri. putin socata de modificarile din trafic, dar pot fi trecute cu vederea, atata vreme cat nu am masina si nu conduc
mi-am facut prieteni in randul colegilor de la facultate si ma intreaba aproape tot timpul “pe mine cand ma iei la piatra neamt?”…inca ma gandesc daca sa pastrez oraselul doar pentru mine sau sa-l arat si lor 
azi am iesit sa ma plimb putin si m-am bucurat ca oamenii nu sunt asa de imbufnati si stresati si agitati ca in capitala. si am zambit. si voi zambi mult zilele astea pentru ca sunt fericita acasa si nu-mi pasa ce zic ceilalti “o sa te obisnuiesti in bucuresti, o sa iti placa si nu o sa mai vrei sa pleci”. m-am obisnuit deja dar asta nu inseamna obligatoriu ca trebuie sa imi placa. compenseaza facultatea, pentru ca ma atrage foarte mult comunicarea si imi sunt explicate in detaliu chestii pe care le stie oricine. si e falsa teoria conform careia numai in capitala ma pot realiza in domeniul vizat.
daca nu apuc sa ies cu cineva, trage-ma de maneca 
va pupa mama! de acasa!!!
inca ai timp sa te razgandesti cu realizatul pe plan profesional, dar e bine ca esti acasa desi imi vine sa te mananc. Eu din pacate am 3 saptamani de stat in iasi, dar lasa, lasa imi vine si mie randul.
tu reao!
)
nu iti pasa ce zic ceilalti, asa deci 
te astept inapoi cand o sa ai tu chef de revenit in capitala 
eh, de parca n-as sti!
ma bucur ca zambesti, din nou. sa iei atata zambet cat sa te tina toata perioada de stat in bucuresti